Prietenii ştiu că sînt un colecţionar împătimit de autografe. Vă împărtăşesc ultima achiziţie: o dedicaţie a lui Sextil Puşcariu către George Coşbuc, din anul 1898, o piesă frumoasă. Cei pasionaţi de autografe pot găsi, în secţiunea “Autografe/ Manuscrise” a blogului meu, şi alte piese din colecţia mea personală.
Autograf: dedicaţie a lui Sextil Puşcariu către George Coşbuc.
Vă invit la o lectură publică de poezie
Lectura va avea loc vineri, 18 mai, începînd cu ora 17.00, la Librăria Bastilia, în Piaţa Romană nr. 5 şi este cuprinsă în programul oficial al Tîrgului Naţional al Cărţii de Poezie. La Librăria Bastilia veţi găsi şi exemplare din volumul “Mitologii amînate” pe care, cu ocazia asta, îl puteţi avea şi cu autograful meu. Vor mai citi, din creaţiile lor recente, poeţii Liviu Antonesei, Gabriela Creţan, Simona Graţia Dima, Sorin Lucaci, Mirela Lungu, Dmitri Miticov, Andrei Novac, Liviu Ioan Stoiciu. O distinsă companie, de care mă simt onorat şi, în acelaşi timp, promisiunea unei seri de poezie de excepţie! Nu merită să o rataţi decît aveţi ceva mult mai bun de făcut. Intrarea este liberă dar ar fi bine să veniţi din timp, s-ar putea să fie multă lume şi să nu mai prindeţi loc decît pe scările librăriei.
Să nu scrii despre îngerul tău!
Am cunoscut un înger cîndva. Îi scria lui Dumnezeu
SMS-uri pe telefoane desenate şi vorbea dimineaţa
cu toţi pruncii vecinilor, ca să nu meargă nevorbiţi
la grădiniţă!
Îngerul meu bătea cu degetele rugăciuni în alfabetul Morse
pe umerii femeilor pe care le-am cunoscut. Îngerul meu
aşeza în glastră buruienile cînd pliveam şi buruienile
înfloreau ca depărtarea în ochii vrăbiilor. Îngerul meu
apleca trenul înspre mine cînd mă urcam în tren.
E bine să ştii că, atunci cînd scrii despre îngerul tău,
el se mută într-o ţară străină şi vorbeşte o limbă
necunoscută!
Sara pe deal
Sara pe deal buciumul rîde cu poftă.
Apele rîd, clar izvorînd din fîntîne.
Sub un salcîm, fată, m-aştepţi tu pe mine.
Fată dragăăă, nu fi tristăăă, fiindcă e păcaaat!
Fără lacrimi nu existăăă dor adevăraaat!
E-atîta fericire-n jur că-mi pare că aud
cum se izbesc al nouălea cer de-al optulea.
Cum s-ar izbi adevărul chel
de capul gol. Tichia de mărgăritar.
Melcul de trenul de noapte.
Concursul literar studenţesc “Pavel Dan”
Casa de Cultură a Studenţilor Timişoara organizează
cea de-a XV-a EDIŢIE A CONCURSULUI LITERAR “PAVEL DAN”
Casa de Cultură a Studenţilor din Timişoara, în colaborare cu Revista Orizont, Filiala Timiş a Uniunii Scriitorilor din România, Editura Brumar şi Uniunea Sârbilor din România, organizează cea de-a XV-a ediţie a Concursului Literar Studenţesc “Pavel Dan”.
Concursul se va desfăşura pe două secţiuni: poezie şi proză.
Lucrările (maxim 10 pagini în 3 exemplare, Times New Roman, 12) vor fi trimise într-un plic pe care va fi trecut, în locul numelui, un motto. Acelaşi motto se va regăsi şi pe un plic mai mic cu datele participantului (nume, prenume, data şi locul naşterii, domiciliul, liceul/facultatea, adresa completă şi numărul de telefon). Grupajul de poeme (atenţie! grupajul trebuie trimis şi pe suport CD) şi plicul mai mic se introduc în plicul mare şi se trimit la adresa:
Casa de Cultură a Studenţilor Timişoara, Bvd. Regele Carol I, nr.9, cod 300180, Timişoara (cu menţiunea “Pentru Concursul “Pavel Dan”)
Data limită de primire a textelor este 1 August 2012 (data poştei).
Concursul se adresează studenţilor, masteranzilor şi elevilor (nedebutaţi în volum).
Contact: cenaclulpaveldan@yahoo.com
Patria scoasă la produs
Uneori, omul tace. Alteori, din diferite motive, vorbeşte. Sau scrie. Rîndurile care urmează le puteţi lua drept o informaţie certă, chiar dacă vin de la un scriitor obişnuit cu ficţiunea. Le scriu pentru ceilalţi, eu sînt obişnuit să mă descurc pe cont propriu. Nu sufăr de scenarită, nu sînt adeptul teoriilor conspiraţiei, cine mă cunoaşte ştie că sînt o persoană perfect raţională şi pragmatică în demersurile mele.
În majoritatea marilor multinaţionale care activează pe teritoriul României, în conducerea executivă sau, uneori, chiar în poziţia cea mai importantă, activează ofiţeri acoperiţi cu grade înalte ai serviciilor de informaţii din ţările de origine. Aceştia au o dublă agendă: una economică, orientată spre profit şi una ascunsă, orientată înspre slăbirea şi îngenuncherea statului român, cu miză pe termen lung.
Scriu asta pentru că ştiu asta şi pentru că mă amuză, pînă la înduioşare, lipsa de înţelegere a fenomenului ce caracterizează peisajul mediatic autohton, care dezbate efecte dar nu reuşeşte niciodată să ajungă la cauze. Vă rog eu, puneţi şi informaţia asta în ecuaţie, chiar şi sub formă de ipoteză şi o să vedeţi că se limpezesc nişte lucruri.
Evident, informaţii suplimentare va trebui să cereţi de la SIE. Eu sînt un scriitor singur, fără buget, doar cu un salariu de bugetar. Şi deranjat, mai mult în numele copiilor mei decît pentru mine, de faptul că ăia care umblă toată ziua cu patria în gură o scot la produs pe mărunţiş.
A venit la mine un cal
A venit la mine un cal. Mă, i-ha-ha, a zis calul,
amănuntele trebuie disciplinate de mici! A venit
la mine un cal. Mă, i-ha-ha, a zis calul,
muzele trebuie crescute de mici! A venit
la mine un cal. Mă, i-ha-ha, tare proşti mai sînteţi:
îngropaţi ce trebuie înviat şi viceversa!
Tot vine la mine un cal înţelept. Al cui o fi?
Somnul mieilor
Te plantez în mine ca pe un sîmbure curat
în pămînt bun. Împreună, vom rodi o livadă. Vom dormi
în ea somnul mieilor, vom visa poezie pe pîine
şi ţigări care nu se termină niciodată. Nici un semn din
sîngele nostru nu va arăta dimineaţa.
Te arunc în mine ca pe un cireş uscat într-un
foc viu. Te zidesc în mine ca pe o fereastră cu rame
albe într-un zid roşu.
Prin ea se va vedea cum dăm focului somnul
şi săpăm un rîu între noi.
Excitatorul
Excitatorul. Născut la muzeu. Bînd singur într-un dulap,
l-a inventat pe Dumnezeu. Să compostăm muzicanţii!,
a strigat Acela, ca o trompetă a extazului, ca alămurile întîmplării.
Trenurile trec pe unde n-ar trebui; fierărăile se hurducă!
Mecanicii agită chipie, suflă în fluiere!
Ei sînt dirijorii drumurilor de fier,
avînd gentuţe în care poartă slană nespînzurată şi ceapă de apă.
Iar Excitatorul construieşte o haltă roz,
cu un bufet mititel, în mijlocul depărtării.
O să angajeze o flautistă cu unghii subţiri să spele pisoarele.
O să facă un profit fabulos.
O să numească halta Balabala.
Excitatorul. Născut la muzeu. Bînd singur într-un dulap,
i-a inventat pe Dumnezeu, halta Balala şi simfonia
trenurilor rătăcite!



