Sex
Sînt un erectil mergînd către tine. Un erectil tîrît către tine după legile neînţelese ale morselor şi balenelor şi ale altor o mie de specii. Tîrît prin viscol către tine unde fiecare venă a mea încolăceşte o venă a ta şi fiecare os al tău creşte din cartilagiile mele. Toţi au scris despre sex, s-au tăiat o mie de păduri pentru vorbele lor. Au povestit prin crîşme, au făcut filme porno cu pauze de dialog. Iar eu sînt un erectil tîrît către tine şi înjur străzile pustii: ar trebui să găsesc măcar doi astronomi, să-i aduc să stea la picioarele patului nostru. Sînt încredinţat că ar desluşi taina disoluţiei finale şi ar asista la spectacolul epopeic al unei găuri negre devorînd o altă gaură neagră. Mulţimi de ani-lumină a străbătut fiecare particulă a mea ca să se piardă în fiecare particulă a ta şi-au murit mii de stele ca să stăm noi faţă în faţă, goi. Peste vrafuri de ani, ne vom licări cu tandreţe din stele împrăştiate în moarte şi ne vom recunoaşte, copilăreşte, de foarte departe.
Pînă atunci, sînt un erectil tîrît către tine, unde fiecare venă plesneşte şi fiecare os arde ca vreascurile în foc. Patul acesta, nesupravegheat de astronomi, înghite hărţi pentru care şi-ar da viaţa toţi căutătorii de comori ai lumii noastre şi a încă o mie de lumi şi ar fi mîntuiţi.
N-am să mai scriu despre sexul cu tine: e ultima dată. Să ştii că sînt un erectil rătăcind către tine. Că orice gînd e ruină. Orice aducere aminte, tortură. Orice măsură, tîmpenie.
Dar tu toate astea le ştii. Scriu spre folosul nefericiţilor care n-au trăit niciodată orgasmul asediat de cîrcei, de cuţite prin inimă, de dureri în stomac, de lumini sfîşietoare pe retină. Ale căror piei nu s-au jupuit niciodată ca un şmirghel pe alt şmirghel şi nu s-a turnat lichidul sărat pe rana proaspăt adusă în lume. Pe care nu i-au usturat ochii şi cărora nu le-au plesnit buzele.
Iar noi, care le-am trăit pe astea şi altele, vom trăi restul în linişte. Un gînd fugar va aduce leşinul şi umezeala înlăuntrul fiecăruia dintre noi, fie că ne vom înghesui între oameni, fie că vom plăti impozite la ghişeele statului, că ne vom mîngîia rudele sau cîinii, că ne-o vom trage cu alţii.
N-am scris acestea de dragul scrisului sau pentru că sînt nebun. Sînt doar un erectil rătăcit, o busolă fără Nord.
Şi nu voi putea să povestesc nimănui, niciodată, nimic. Aş fi ridicol ca Sfîntul Gheorghe luptînd cu un gîndac.
Pînă atunci, sînt un erectil tîrît către tine, unde fiecare venă plesneşte şi fiecare os arde ca vreascurile în foc. Patul acesta, nesupravegheat de astronomi, înghite hărţi pentru care şi-ar da viaţa toţi căutătorii de comori ai lumii noastre şi a încă o mie de lumi şi ar fi mîntuiţi.
N-am să mai scriu despre sexul cu tine: e ultima dată. Să ştii că sînt un erectil rătăcind către tine. Că orice gînd e ruină. Orice aducere aminte, tortură. Orice măsură, tîmpenie.
Dar tu toate astea le ştii. Scriu spre folosul nefericiţilor care n-au trăit niciodată orgasmul asediat de cîrcei, de cuţite prin inimă, de dureri în stomac, de lumini sfîşietoare pe retină. Ale căror piei nu s-au jupuit niciodată ca un şmirghel pe alt şmirghel şi nu s-a turnat lichidul sărat pe rana proaspăt adusă în lume. Pe care nu i-au usturat ochii şi cărora nu le-au plesnit buzele.
Iar noi, care le-am trăit pe astea şi altele, vom trăi restul în linişte. Un gînd fugar va aduce leşinul şi umezeala înlăuntrul fiecăruia dintre noi, fie că ne vom înghesui între oameni, fie că vom plăti impozite la ghişeele statului, că ne vom mîngîia rudele sau cîinii, că ne-o vom trage cu alţii.
N-am scris acestea de dragul scrisului sau pentru că sînt nebun. Sînt doar un erectil rătăcit, o busolă fără Nord.
Şi nu voi putea să povestesc nimănui, niciodată, nimic. Aş fi ridicol ca Sfîntul Gheorghe luptînd cu un gîndac.
Eu toate astea le ştiu, dragul meu, dar cineva trebuie să curme suferinţa nefericiţilor astronomi care stau la picioarele patului nostru, încercând în zadar să desluşească taina care curge prin venele noastre încolăcite.
Tu eşti poet, izbăveşte-i, înfige până-n prăsele câte-un poem în inima lor!
si cum ar trebui sa se intimple lucrul asta?
ai îmbătrânit dragul meu şi
încă n-ai învăţat să ucizi
mereu te-a oprit mila
şi teama pentru urmări
acum nu mai poţi da înapoi
martorul este întotdeauna ucis
nu-ţi fie teamă
nu poţi fi condamnat
pentru nişte poeme
care-au atins inima unor astronomi
şi de singurătate
s-au sinucis.