Între oasele frunţii
Prieteni, nouă ne-a dat Dumnezeu, ca pe o aşchie între oasele frunţii,
darul acesta: să ne vedem scena din urmă. Şi-i mulţumim pentru asta. O margine
de drum, un braţ de apă curgătoare, un cîmp deschis, văzute fiecare aievea.
darul acesta: să ne vedem scena din urmă. Şi-i mulţumim pentru asta. O margine
de drum, un braţ de apă curgătoare, un cîmp deschis, văzute fiecare aievea.
Astfel, păşim cu îndrăzneală, ştiind că nu vom pieri.
Netemători de dintele şarpelui, de foc sau de fier, purtînd icoana decorului
ultim, ca o amintire vie. Iar cînd vom vedea înainte,
fiecare după puteri, cireşul negru sau pietrele albe din icoană,
vom păşi neşovăielnic, ca unii care ştiu
că nu e drum înapoi.
Vom păşi dincolo şi-i vom mulţumi lui Dumnezeu pentru darul acesta,
cu faţa-n ţărînă, sorbindu-i colbul de pe gleznă.
ceea ce I was privire pentru, multumesc